“Cantec femeiesc” de Adrian Paunescu

Asa e mama si a fost bunica Asa suntem, femei langa femei Parem nimic si nu-nsemnam nimica Doar niste ele ce slujesc pe ei Ei neglijenti, iar ele foarte calme Ei incurcand ce ele limpezesc Ei numai talpi si ele numai palme Acesta e destinul femeiesc? Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic maret, nimic impunator. Schimbandu-si dupa ei si drum, si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu atatia pasi ce au facut prin casa  Si pentru care plata nici nu cer De-ar fi pornit pe o cale glorioasa Ar fi ajuns si dincolo de cer Ei ce fac si tot ce fac se vede Ba strica mult si ele indreapta tot Si de aceea nimeni nu le crede Cand cad, imbatranesc si nu mai pot. Asa e mama si a fost bunica Si ca si ele, maine, eu voi fi? Ce facem noi, femeile?… Nimica,  Decat curat si, uneori, copii. Suntem veriga firului de ata  In fiecare lant facut din doi Ce greu va e cu noi, femeile, prin viata Dar e si imposibil fara noi…